web counterweb counter

ceas ZiM, impecabil, carcasă tonneau, mecanism 2602

Acest ceas face parte dintre primele tipuri de ceasuri dezvoltate în Uniunea Sovietică şi numite ZiM, după tipul de mecanisme fabricate începînd cu 1949 la Tschistopol, practic aceeaşi fabrică unde vor fi lansate mai tîrziu ceasurile Wostok. Este echipat cu un mecanism ZiM 2602 cu 15 rubine şi secundar periferic, acelaşi cu care vor fi dotate ulterior şi majoritatea ceasurilor Pobeda. Seria mecanismului este 53011. Balansierul din glucydur cu şuruburi de compensare are o spirală din oţel cu spira terminală tip Breguet care asigură 18.000 de A\h. Arcul motor asigură o rezervă de mers de 37 ore. Ceasul are dimensiunile de 36 x 41 mm şi distanţa între anse de 18 mm, iar mecanismul are diametrul de 26 mm şi grosimea de 3,9 mm. Cadranul, carcasa, capacul spate, remontoarul şi geamul, toate originale, sînt în stare impecabilă. Fotografiile nu reuşesc să reflecte condiţia deosebită a acestei piese. Cadranul este evidenţiat de indecşii orari şi indicatoarele aurii. Carcasa are o formă mai puţin întîlnită la acest tip de ceas şi este placată cu aur (marcaj între anse, la ora 6). Revizia completă a fost făcută recent, acul secundarului porneşte la prima atingere a remontoarului.

 

ZiM este, alături de Start şi Zvezda, printre primele ceasuri fabricate în fosta Uniune Sovietică. Industria de ceasuri ruseşti a luat startul în 1930 (în urma unei decizii luate în decembrie 1927 de către Consiliul Superior al Muncii şi intitulată „Despre organizarea producţiei de ceasuri în URSS”), prin cumpărarea din Statele Unite, pentru 325.000 respectiv 135.000 de dolari, a două fabrici falimentare complet utilate (Dueber-Hampden Watch şi Ansonia Clock). Toate utilajele de producţie, însoţite de 21 de angajaţi, au plecat din Ohio şi New York către Moscova, la 8.000 de kilometri distanţă. Aceste utilaje şi specialişti au pus bazele „Primei Fabrici de Ceasuri din Moscova” (Perviya Moskovskiya Ceasovaya Zavod). Ulterior, spre finele anilor ’30, ruşii au iniţiat o nouă colaborare externă, de data aceasta cu firma franţuzească Lip. Aceasta a furnizat o serie de calibre de bază, pe care inginerii ruşi le-au modificat şi perfecţionat continuu. În 1930, primele 50 de ceasuri sovietice au fost prezentate în cadrul unei adevărate ceremonii la Teatrul Revoluţiei (astăzi, Teatrul Balşoi). Zece ani mai tîrziu, ceasul Komandirskie („comandant”) devenea o prezenţă obişnuită la încheietura ofiţerilor Armatei Roşii. Cu toate că sovieticii au „împrumutat” o parte din tehnologie de la companiile vestice (vezi vestitele cazuri de spionaj industrial, ca şi demontarea bucată cu bucată şi mutarea în URSS a unor fabrici germane, ca „pradă de război”), există şi reversul medaliei. În 1935 sovieticii au dezvoltat o colaborare cu firma elveţiană Jaeger-LeCoultre, prin achiziţionarea de ceasuri Chronoflight destinate cockpit-urilor avioanelor militare ruseşti. După cîţiva ani ruşii au cumpărat licenţa de fabricaţie, ceasurile fiind uşor modificate. Inginerii sovietici au placat cu aur anumite componente ale mecanismului, pentru optimizarea şi eficientizarea funcţionării ceasurilor. Acest procedeu a fost folosit de ruşi cu 30 de ani înainte ca Jaeger-LeCoultre să-l implementeze în propriile fabrici ! De fapt, şcoala sovietică de orologerie funcţiona pe baza a patru principii: simplitate, eficienţă, funcţionalitate şi rezistenţă. La mecanismele ruseşti, complicaţiile erau folosite pentru că era nevoie de ele, nu doar ca element de inovaţie sau „cine face primul lucruri mai interesante, mai scumpe şi mai inutile”, cum se întîmplă de multe ori, chiar şi astăzi, în industria elveţiană de ceasuri. De aceea sovieticii au reacţionat întotdeauna mai rapid decît elveţienii acolo unde tehnologia era necesară creşterii eficienţei şi rezistenţei ceasurilor. Iată opinia unui colecţionar elveţian despre ceasurile ruseşti: „Inginerie complexă poate face oricine. Ceasurile sovietice sînt însă, in simplitatea lor, cele mai de încredere şi fiabile din lume”.

 

Ceasul arată perfect şi funcţionează foarte bine. Provine din colecţia personală şi se livrează împreună cu cureaua de prezentare, nouă, din piele neagră. Transportul cade în sarcina cumpărătorului. Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii”.

 

Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.


Leave a Reply