Ceasul Chaika Quartz prezentat aici este un model rar, deoarece a fost produs în puţine exemplare. Acest ceas a însemnat un pas important înainte pentru ingineria electronică sovietică, făcînd din fosta URSS un jucător în scena ceasurilor cu quartz. Ceasul este echipat cu un mecanism Chaika 3050-KR cu 10 rubine (fantastic pentru acele vremuri !), motor pas cu pas şi dublu calendar (dată + zi). O particularitate a acestui mecanism este că foloseşte patru bobine. Este dotat şi cu funcţie de hack (acesta este activat prin deconectarea unui fir de la placa de circuit a mecanismului). Ceasul are dimensiunile 38×45 mm şi distanţa între anse de 18 mm. Carcasa cromată este în stare foarte bună. Capacul din inox este cu inel filetat şi are seria 121923. Cadranul este de un albastru superb, cu indecşi orari tridimensionali plasaţi fiecare în cîte un „canal”. Ceasul se livrează însoţit de încă un exemplar, identic, funcţional, pentru piese (are seria 959161 şi capacul spate gravat cu „Pentru Ivan Nicolaievici, cu ocazia aniversării a 60 de ani, din partea familiei fratelui Vasilii, 7.II.1983”). Chaika 3050-KR a avut o viaţă destul de scurtă, fiind produs doar între 1977 şi 1983. Cu siguranţă, putem spune că acest ceas este un model rar, cei care au norocul să pună mîna pe cîte un exemplar fiind colecţionarii.
Acest ceas a însemnat un pas important înainte pentru ingineria electronică sovietică, făcînd din fosta URSS un jucător în scena ceasurilor cu quartz. Chaika 3050-KR („Kvarzevi rezonator”, rusă, orig., n.n.) este un model destul de misterios. Lipsa de informaţii despre acest ceas şi acest mecanism nu ne permite să scriem o istorie detaliată, dar cel puţin avem o viziune despre geneza mecanismului. Dar de ce este acest ceas atît de special ? Practic, a fost primul ceas cu quartz realizat vreodată în fosta Uniune Sovietică. În anii ’70, guvernul sovietic presa industria autohtonă să creeze produse care să facă faţă concurenţei capitaliste. Proiectul elveţian Beta 21 tocmai se sfîrşise cu un eşec, însă asta a inspirat inginerii sovietici să inoveze. În 1974, la institutul tehnic NII Chasprom s-au format două echipe de ingineri. Prima avea misiunea de a crea primul ceas digital sovietic (faimosul Elektronika B6-02) cu sprijinul NII-Zavod Pulsar din Moscova, iar a doua urma să elaboreze primul mecanism cu analog cu quartz, cu sprijinul comun al fabricilor Chaika si Petrodvorets. Doi ani mai tîrziu, la tîrgul de la Leipzig, ambele prototipuri au fost prezentate public, deşi abia în 1977 au fost lansate pe piaţă. Se spune că doar foarte puţine exemplare (o duzină !) din prima generaţie produsă în 1977 au fost distribuite în magazine, iar astăzi nu mai există decît foarte rar cîte un exemplar din acel prim lot. Imediat după aceea producţia a fost oprită, fiind reluată în 1978 cu o versiune mai ieftină a mecanismului. 3050-KR avea o distribuţie aproape limitată, singurii norocoşi să-l aibă fiind cei din Nomenklatura. Partea mecanică a motorului pas cu pas a fost produsă la Prima Fabrică de Ceasuri din Moscova. Roata motoraşului face un cerc complet la fiecare secundă, scoţînd un zgomot special. Motorul a fost produs în fabrica Slava, ceea ce a complicat procesul de producţie deoarece Poljot realiza mecanismul, cu excepţia acestui motor pas cu pas. Apoi mecanismul era trimis la A Doua Fabrică de Ceasuri pentru a monta motorul. Apoi, mecanismul mergea la fabrica Chaika din Uglich, în aşteptarea asamblării părţii electronice. Placa de circuit imprimat, inclusiv oscilatorul, a fost fabricată la uzina din Minsk. Controlul calității și asamblarea electronicelor se făceau întotdeauna la uzina Chaika, făcînd procesul destul de lung, laborios și confuz din punct de vedere logistic, dar mai important, a fost extrem de scump.
1.650 lei
