web counterweb counter

ceas Sekonda, cadran Breguet, mecanism Raketa 2609.HA

Acest ceas, un brand „de export” al fostei Uniuni Sovietice, este echipat cu un mecanism Raketa 2609.HA cu secundar central. Ceasul are diametrul de 37 mm şi distanţa dintre anse de 18 mm, iar mecanismul are 26 mm diametru şi 4 mm grosime. Balansierul lis este din Glucydur iar spirala plană este confecţionată din elinvar, asigurînd o frecvenţă de 18.000 de bătăi pe oră. Arcul în dublă spirală Cornu asigură o rezervă de mers de 46 de ore. Specifice acestui mecanism sînt amortizoarele antishok duble, atît la balansier cît şi la roata ancorei ! Capacul spate, din oţel, are ştanţată seria 397491. Toate componentele sînt cele originale, în stare foarte bună de conservare.

 

Sekonda a fost una dintre mărcile „pentru export” din fosta Uniune Sovietică. Ceasurile fabricate sub acest brand erau echipate cu mecanisme produse în cinci dintre fabricile sovietice de ceasuri: Luch, Poljot, Slava, Wostok şi Raketa. S-au fabricat diverse modele de Sekonda, unele dintre ele adevărate bijuterii de mecanică fină aplicată.

 

Industria de ceasuri ruseşti a luat startul în 1930 (în urma unei decizii luate în decembrie 1927 de către Consiliul Superior al Muncii şi intitulată „Despre organizarea producţiei de ceasuri în URSS”), prin cumpărarea din Statele Unite, pentru 325.000 respectiv 135.000 de dolari, a două fabrici falimentare complet utilate (Dueber-Hampden Watch şi Ansonia Clock). Toate utilajele de producţie, însoţite de 21 de angajaţi, au plecat din Ohio şi New York către Moscova, la 8.000 de kilometri distanţă. Aceste utilaje şi specialişti au pus bazele „Primei Fabrici de Ceasuri din Moscova” (Perviya Moskovskiya Ceasovaya Zavod). Ulterior, spre finele anilor ’30, ruşii au iniţiat o nouă colaborare externă, de data aceasta cu firma franţuzească Lip. Aceasta a furnizat o serie de calibre de bază, pe care inginerii ruşi le-au modificat şi perfecţionat continuu. În 1930, primele 50 de ceasuri sovietice au fost prezentate în cadrul unei adevărate ceremonii la Teatrul Revoluţiei (astăzi, Teatrul Balşoi). Zece ani mai tîrziu, ceasul Komandirskie („comandant”) devenea o prezenţă obişnuită la încheietura ofiţerilor Armatei Roşii. Sovieticii erau vestiţi pentru „împrumuturile” de tehnologie de la companiile vestice (vezi vestitele cazuri de spionaj industrial, ca şi demontarea bucată cu bucată şi mutarea în URSS a unor fabrici germane, ca „pradă de război”), dar de asemenea există inovaţii fantastice în materie de orologerie, dezvoltate în Uniunea Sovietică cu mult înainte ca industria elveţiană de ceasuri să se gîndească măcar la aşa ceva. De fapt, şcoala sovietică de orologerie funcţiona pe baza a patru principii: simplitate, eficienţă, funcţionalitate şi rezistenţă. La mecanismele ruseşti, complicaţiile erau folosite pentru că era nevoie de ele, nu doar ca element de inovaţie sau „cine face primul lucruri mai interesante, mai scumpe şi mai inutile”, cum se întîmplă de multe ori, chiar şi astăzi, în industria elveţiană de ceasuri.

 

Ceasul este în stare bună şi funcţionează foarte bine. Provine din colecţia personală şi se livrează împreună cu cureaua de prezentare, nouă, dedicată, din piele neagră cu cusături albe. Transportul cade în sarcina cumpărătorului. Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii”.

 

Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 3-4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.


Leave a Reply