web counterweb counter

ceas Lanco Super de Luxe mecanism in house Langendorf LWC 1004 N fabricaţie anii ’60

Acest ceas Lanco Super de Luxe este echipat cu un mecanism in house LWC 1004N cu 17 rubine, secundar central şi calendar, fabricat estimativ între 1963 şi 1966. Data se schimbă progresiv între orele 21 şi 24. Diametrul ceasului este de 36 mm, iar distanţa între anse de 18 mm. Diametrul mecanismului este de 23,3 mm şi înălţimea de 4,25 mm. Balansierul lis, prevăzut cu amortizoare Incabloc (sufixul N desemnează tocmai modificările la eboşă, pregătită pentru Incabloc) se roteşte cu 19.800 de bătăi \ oră, iar arcul motor asigură, complet încărcat, o rezervă de putere de 44 de ore. Capacul spate filetat, din oţel, este în stare foarte bună (priviţi cum se reflectă literele în suprafaţa ca o oglindă a acestuia, foto 10), cu logo-ul companiei şi seria 2510 gravate. Carcasa pare din oţel şi este foarte bine conservată. Toate piesele sînt cele originale. Cadranul argintiu, în stare impecabilă, are indecşi orari argintii aplicaţi şi indicatoare luminescente (vezi foto 7), cu fosforul încă activ.

 

Marca Lanco a fost înregistrată în 17 ianuarie 1913 de către manufactura elveţiană Langendorf Watch Co. SA, în orăşelul cu acelaşi nume care a adăpostit timp de 100 de ani headquarter-ul companiei. Langendorf Watch Company a fost o firmă elveţiană cunoscută pentru fina măiestrie orologeră şi atenţia la detalii. În jurul anului 1890 a fost probabil cel mai mare producător de ceasuri din lume ! Compania a fabricat ceasuri în localitatea elveţiană Langendorf timp de exact un secol, între 1873 şi 1973. Cel mai celebru brand al companiei a fost Lanco. Colonelul Johann Viktor Kottmann (1822-1881) a fost cel care a fondat Uhrenfabrik Langendorf SA în 1873, fabrică ce avea să rămînă în mîinile familiei sale pînă în 1964 (sursa: Vuk Djurinović, „125 Jahre Uhrmacherschule im Kanton Solothurn”). Colonelul era născut în apropiere de Solothurn şi din 1850 era implicat în producţia industrială de cicoare şi tutun. Fabrica din Langendorf era destinată producerii de cicoare, dar a fost renovată pentru a produce părţi de mecanisme de ceasuri pentru alte companii. La început în fabrică lucrau 70-80 de muncitori, dar numărul acestora s-a redus drastic atunci cînd firma a suferit un colaps economic în 1880, confruntată cu probleme grave cum ar fi absenteismul şi alcoolismul în rîndurile salariaţilor. Poate pentru aceste motive compania a început să construiască locuinţe pentru angajaţi şi să-i educe, cîştigîndu-şi reputaţia de a fi responsabilă social. A construit şcoli, un sistem de hidranţi şi a finanţat instalarea de lumini electrice în Langendorf. În acelaşi an firma a fost preluată de Karl Kottmann, fiul fondatorului. Acesta a atras specialişti în ceasornicărie din vestul Elveţiei, iar comenzile au început să curgă, în numai un an numărul lucrătorilor ajungînd la 200. Din 1887 producţia a fost lărgită iar compania a devenit aproape independentă de furnizori. Karl Kottmann moare în 1890, iar directorul tehnic Lucien Tieche preia compania şi-i schimbă numele în Langendorf Watch Company. Deja toţi marii producători de ceasuri din zona Neuchâtel comandau piese şi mecanisme de la Langendorf, a cărei forţă de muncă a crescut la 1.000 de persoane. În 1924 o sucursală a fost deschisă la Lommiswil, iar în 1925 o agenţie în La Chaux-De-Fonds. Din 1902 director devine Ernst Kottmann, care a condus firma pînă în 1942. Printre alte iniţiative, Ernst a făcut trecerea de la producţia bazată pe energia aburului la cea bazată pe electricitate. Fratele său, Rudolf Kottmann, deţine poziţia de manager pînă în 1964, cînd Hans Kottmann preia frîiele afacerii de familie. Acesta moare în acelaşi an într-un accident de maşină, firma fiind preluată de Guido Kottmann. Datorită condiţiilor dificile de afaceri, compania decide să se alăture în 1964 unui conglomerat de producători de ceasuri numit „Schweizerischen Gesellschaft für Uhrenindustrie AG” (SGU). Scurt timp după aceea Langendorf Watch Company este cumpărată de „Société Suisse pour l’Industrie Horlogère Genève” (SSIH), care era rezultatul unei fuziuni în 1930 dintre Omega şi Tissot. Împreună cu Langendorf, SSIH a achiziţionat mai mult de 50 de firme concurente, distrugîndu-le complet în anii ’80 cînd majoritatea acestor conglomerate (SSIH, ASUAG) au fost preluate pe nimic de către evreul libanez Nicolas Hayek. În 1973 producţia a încetat definitiv la fabricile Langendorf, iar marca Lanco a fost transferată la Aetos Watch Company, o altă sub-ramură a SSIH.

 

Ceasul provine din colecţia personală, arată excelent şi funcţionează la secundă. Revizia a fost făcută recent (secundarul porneşte la prima rotire a remontoarului). Se livrează cu cureaua de prezentare, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Pentru acest ceas puteţi alege o frumoasă curea din piele autentică de struţ, şarpe, capră sau viţel (găsiţi curele pentru ceas la secţiunea „curele piele”), 100% handmade. Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii ceasuri”.

 

Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.


Leave a Reply