ceas Junghans Max Bill, model iconic, design Bauhaus, mecanism ETA 2801-2

Share

Acest ceas Junghans Max Bill este un model iconic datorită designului său revoluţionar, care a rămas astăzi un simbol inconfundabil datorită designului Bauhaus. Ceasul este echipat cu un mecanism ETA 2801-2 cu 17 rubine şi secundar central. Mecanismul are diametrul de 25,6 de mm şi grosimea de 3,35 mm, iar ceasul are diametrul de 37 mm şi distanţa între anse de 18 mm. Balansierul imens (ocupă aproape o treime din suprafaţa mecanismului, ceea ce asigură o precizie foarte bună) cu amortizoare Incabloc execută 28.800 de alternanţe pe oră, iar arcul motor asigură, complet încărcat, o rezervă de mers de 46 de ore. Carcasa din oţel chirurgical este în stare foarte bună. Capacul spate, în stare perfectă, are gravată semnătura originală a celebrului designer Max Bill şi seria 27 3700 904-0267 (foto 3, 9 şi 12). Cadranul cu indecşi şi indicatoare fosforescente (foto 8) este marcat „Made in Germany”. Un ceas cu un design celebru, iconic prin aspectul său minimalist (sursa: catalogul Junghans 1962 şi catalogul „Klassik Uhren” 2002, cu descrierea detaliată a modelelor din 1962 Junghans Max Bill). Ceasul este ultraplat, are doar 9 mm grosime cu tot cu geam, iar fără geam, doar carcasa şi mecanismul… 5 mm ! Pe site-urile externe specializate, un astfel de exemplar se vinde chiar şi cu 1.300 de dolari.

 

Max Bill (22.12.1908 – 9.12.1994) a fost un arhitect, artist, pictor, designer industrial şi grafician elveţian (foto 11). Născut în orăşelul elveţian Winterthur, după o ucenicie ca argintar între 1924-1927, Max Bill a urmat studii la Bauhaus Dessau pînă în 1929, avînd ca profesori, printre alţii, pe Wassily Kandinsky, Paul Klee şi Oskar Schlemmer. Prin scrierile sale şi prin activitatea progresivă intensă, este considerat unul dintre cei mai influenţi designeri din lume. Ca designer industrial, munca sa este caracterizată de claritatea concepţiei şi de proporţiile foarte precise. Şi de cîte ori se vorbeşte despre Max Bill, ca principal exemplu sînt date, de fiecare dată, ceasurile Junghans proiectate de el ! Ca designer şi artist, el a căutat să creeze forme care să reprezinte vizual Noua Fizică a începutului de secol XX şi să creeze obiecte pentru ca noua ştiinţă a formei să poată fi înţeleasă de simţuri. Astfel, Max Bill este mai degrabă un fenomenolog în acest domeniu. Unul care înţelege personificarea ca expresie finală a unei arte concrete. De altfel, prin expoziţiile sale de artă, Max Bill a fost „scînteia care a aprins fitilul revoluţiei artistice din Brazilia” dar şi din alte ţări. În 1944 Max Bill devine profesor la Kunstgewerbeschule din Zürich, iar în 1953 fondează, alături de Inge Scholl şi Otl Aicher, Şcoala de Design din Ulm (Germania), o şcoală de design creată iniţial în tradiţia Bauhaus dar care ulterior a dezvoltat o nouă abordare designului, care integrează arta şi ştiinţa. Şcoala s-a remarcat prin introducerea semioticii ca obiect de studiu. A fost închisă definitiv în 1968.

 

Bauhaus desemnează atît o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic. Curentul artistic Bauhaus, extrem de puternic și influent, a luat naștere în clădirea Bauhaus din Dessau. Școala de artă Bauhaus a existat în trei orașe diferite sub conducerea a trei directori diferiți, toți arhitecți. A fost creată și a început să funcționeze la Weimar, între 1919 şi 1925, a continuat și a atins apogeul artistic la Dessau între 1925 şi 1932, apoi a fost mutată la Berlin, unde a funcționat între 1932 şi 1933, cunoscînd atît declinul său artistic cît și brutala ei închidere de către naziști, în 1933. Cei trei directori ai școlii Bauhaus au fost fondatorul acesteia, Walter Gropius, între 1919-1928, apoi continuatorul „tradiției Bauhaus”, Hannes Meyer, între 1928-1930 și directorul declinului artistic și existențial, Ludwig Mies van der Rohe, între 1930-1933. Stilul Bauhaus a devenit un factor educativ, inspirant și stimulativ pentru multe alte generații de arhitecți și artiști plastici, care au propagat sau încă propagă esența stilului original Bauhaus pînă în prezent.

 

Jughans Uhren GmbH este cea mai mare fabrică de ceasuri şi mecanisme din Germania şi este un brand foarte cunoscut şi apreciat în toată Europa, cu 160 de ani de memorabilă expertiză în precizie şi proiectare. Compania îşi are sediul la Schramberg, în landul Baden-Wurttenberg, încă din 15 aprilie 1861, cînd Erhard Junghans a înfiinţat, împreună cu cumnatul său Jakob Zeller-Tobler, firma „Junghans und Tobler”. În 1903 Junghans era cea mai mare manufactură orologeră din lume, cu peste 3.000 de angajaţi. În 1927 compania începe să producă ceasuri de mînă. Dezvoltarea mecanismelor de precizie a făcut din compania teutonă cel mai mare producător german de cronometre în 1951 şi al treilea ca mărime la nivel mondial în 1956. În acelaşi an celebrul designer Max Bill începe să creeze ceasuri pentru Junghans, colaborarea întinzîndu-se de-a lungul multor ani iar piesele semnate Max Bill devenind nişte clasice absolute. Un exemplu remarcabil al muncii acestuia este un ceas de perete realizat în 1956\ 57 şi care la ora actuală se află în colecţia Muzeului de Artă Modernă din New York. De asemenea, datorită multitudinii de premii cîştigate, ceasul Junghans Max Bill este expus permanent în Red Dot Design Museum, cel mai mare muzeu de design contemporan. După 1980, Junghans lansează primul ceas radio-controlat din lume, urmat, zece ani mai tîrziu, de primul ceas de mînă radio-controlat, numit MEGA 1. În 1995 Junghans dezvăluie o inovaţie spectaculoasă, combinînd în interiorul unui ceas puterea razelor solare cu tehnologiile ceramică şi solară. În 2009 doi antreprenori din Schramberg, dr. Hans Jochem şi Hannes Steim, au devenit noii proprietari ai venerabilei companii. La ora actuală Junghans dezvoltă, împreună cu producătorul japonez Seiko, un ceas de mînă care setează automat ora locală indiferent în ce zonă se află posesorul lui.

 

Ceasul provine din colecţia personală, arată excelent şi funcţionează ca o maşină germană, adică perfect. Se livrează cu cureaua de prezentare, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Pentru acest ceas puteţi alege o frumoasă curea din piele autentică de struţ, şarpe, capră sau viţel (găsiţi curele pentru ceas la secţiunea „curele piele”), 100% handmade. Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii ceasuri”.

 

Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *