web counterweb counter

ceas cu repetiţie – mecanism funcţional, fabricaţie circa 1900

Acest mecanism cu repetiţie, calibru hunter cu un diametru de 20″‘ (46 mm), este probabil un mecanism Alfred Lugrin sau Lepine (deşi nu sînt excluse nici alte mărci ca Eberhard, Freres Melly, Le Coultre, Lemania sau Le Phare – singurul element de identificare este un număr ştanţat pe partea inferioară a eboşei, 5160). Este probabil un quarter repeater, cu două ciocănele care bat pe spire de rezonanţă. Fabricaţie circa 1900.

 

Repetiţia la minut este una dintre cele mai elaborate şi mai sofisticate complicaţii orologere inventate vreodată ! Denumirea este destul de explicită: mecanismul “bate” minutele, sferturile de oră, orele sau alte diviziuni ale timpului, atît la trecerea timpului respectiv cît şi la dorinţa purtătorului ceasului prin simpla apăsare a unui buton. Pentru aceasta, mecanismul necesită foarte multe piese suplimentare faţă de un ceas obişnuit şi este extrem de complicat. Cum funcţionează însă un asemenea mecanism ? La vremea respectivă, electricitatea neexistînd nici măcar în vis, era destul de dificil ca seara sau noaptea, fără o sursă de lumină, să ştii cît este ora. Un ceas care scotea sunete la intervale de timp regulate era un obiect foarte scump şi rîvnit. Ceasurile cu repetiţie au fost introduse prima dată în 1676 de către Edward Barlow, utilizînd un uimitor mecanism cu roată şi melc. În 1687 Daniel Quare dezvoltă o altă versiune a repetitoarelor de minute, care este mai aproape de tipul folosit ulterior în ceasuri. Abia la începutul lui 1820 Abraham Breguet ajustează acest tip de mecanism inventînd o maşinărie de tip “totul sau nimic” ce împiedica eliberarea slider-ului înainte de a fi complet împins. Există mai multe tipuri de repetiţie (la oră, la sfert, din cinci în cinci minute etc.). Pentru a emite sunetele, ceasurile cu repetiţie folosesc două spire de rezonanţă confecţionate din acelaşi fir şi două ciocănele micuţe ce lovesc firul pentru a crea sunetele de clopot. Cea mai “complicată complicaţie” de repetiţie este Grande Sonerie. Ceasurile cu repetiţie sînt alcătuite din sute de piese, ceea ce le face foarte greu de realizat şi mai ales foarte scumpe, iar cei care le cumpără o fac pentru că îşi doresc asemenea complicaţii dificile şi foarte rare. Preţul nu contează, cînd este vorba despre asemenea piese.

 

Mecanismul face parte din colecţia personală şi este în stare tehnică bună, funcţionează deşi lipsesc cîteva piese printre care şi coroniţa. Dacă este armat, ciocănelele bat pe spira de rezonanţă, iar sunetele sînt destul de puternice şi pline. Necesită, în mod evident, o curăţare şi mici intervenţii. Se livrează ca în fotografii, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului.


Leave a Reply