web counterweb counter

ceas Sicura (Breitling) model deosebit, aproape NOS, mecanism EB 8341-67, brăţara originală

Acest ceas Sicura de damă (Montres SICURA Watch S.A., Granges) este echipat cu unul dintre cele mai mici mecanisme pin lever, Ebauche Bettlach 8341-67 în varianta superioară cu 17 rubine (a fost fabricat şi într-o variantă cu 7 rubine), fabricat în anii ’60 (extensia -67 desemnează modificări minore şi anul introducerii în fabricaţie). Acesta îmbină un număr de ciudăţenii constructive: balansierul securizat, mai exact spirala balansierului, este prinsă într-un trăgaci mobil cu o formă neobişnuită; poziţia ancorei cu pini este ajustabilă şi ea, arcul motor poate fi îndepărtat eliminînd un singur şurub, iar întregul mecanism de armare se află situat sub platoul principal ! După cum puteţi deduce cu uşurinţă, toate aceste ciudăţenii tehnice sînt foarte interesante ca soluţii constructive, dar pentru un ceasornicar sînt un adevărat coşmar. Dimensiunile ceasului sînt 20×44 mm şi distanţa între anse de 13 mm, iar mecanismul are 15,23 mm diametru. Cu cele 18.000 de bătăi pe oră, balansierul din nichel este prevăzut cu amortizoare antişoc Kif-Protechoc. Capacul spate, din oţel, este clipsat într-un mod foarte ciudat. Cadranul are o superbă culoare bleumarin-navy. Brăţara este originală, din oţel de calitate superioară, cu numele mărcii gravat pe închizătoare (vezi foto 5, 7 şi 11). Carcasa total atipică şi geamul original adăpostesc un cadran fabulos de minimalist. De altfel, motivul pentru care Breitling a cumpărat firma elveţiană de ceasuri Sicura au fost elementele de design ale ceasurilor acesteia şi faptul că avea înregistrate foarte multe patente. Puţini sînt cei care ştiu că multe dintre modelele Breitling sint dezvoltate pe baza patentelor Sicura preluate odată cu achiziţionarea fabricii !

 

Istoria Sicura este strîns legată de cea a mult mai celebrului brand Breitling. Potrivit datelor notate în registrul comercial al Breitling, compania a purtat anterior următoarele nume: Sicura Montres SA, Watches Sicura AG Grenchen şi Sicura Grenchen Watch Company Ltd. În 2 mai 1955, o firmă din Grenchen condusă de un anume Ernest Schneider şi numită „Joh. Gobber, Horlogerie” cumpără acţiunile Sicura. Ulterior, în 1979, Schneider achiziționează la Geneva drepturile de proprietate ale “Montres Breitling”, o marcă deținută de familia Breitling încă din 1884. Producția de bază de la Geneva a fost transferat la “Montres Sicura AG” în Grenchen, care a adoptat numele Breitling AG în 1993 (“Fostul nume: Montres Sicura SA; de la 29.11.1993: Breitling AG” – extras din registrul comercial elveţian). Istoria Breitling începe însă în 1840, odată cu Breitling-Laederich (prima marcă Breitling). Nu G. Leon Breitling şi nici Leon G. Breitling SA în 1884. Leon Breitling şi fiul său Gaston n-au folosit niciodată Breitling pe ceasurile lor ! Abia după moartea lui Gaston, în 1927, Leon G. Breitling SA a început să scrie numele brandului Breitling pe cadran. Breitling Laederich este o firmă veche, dar nu se cunosc legături cu compania fondată în 1884 de Leon Breitling. Pentru că este foarte uşor să faci confuzie între cele două companii, mulţi cunoscători greşesc cînd afirmă că Breitling are o istorie care începe din secolul trecut. Nu există cataloage sau reclame care să arate inscripţia „Breitling” pe cadranul vreunui ceas înainte de mijlocul anilor ’30 ! Mulţi comercianţi de ceasuri vintage oferă piese Breitling argumentînd exact contrariul, dar toate ceasurile produse de compania fondată de Leon Breitling în 1884 au ştanţată marca brandului pe mecanism, uneori sub cadran. Majoritatea cunoscătorilor nici nu acceptă un Breitling mai vechi ca fiind real pînă nu văd pe mecanism un marcaj cunoscut a fi folosit de companie. Excepţie fac piesele produse din 1940, cînd marcajele de pe carcase puteau identifica un Breitling real. De fapt, Breitling 1884 a fost doar o glumă de marketing a lui Ernest Schneider atunci cînd acesta a inventat primul său Chronomat, în 1984, şi a vrut astfel să marcheze centenarul aniversării companiei lui Leon, Gaston şi Willy Breitling. Aşa cum am mai spus, actuala firmă şi-a schimbat denumirea din Sicura AG în Breitling AG abia în urmă cu douăzeci de ani. Pe ceasurile Breitling foarte timpurii uneori poţi găsi marcajul Sicura pe carcasă. Cu puţin timp înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, firma a început să fabrice cronografe pentru piloţi şi industria aeronautică, iar acest lucru a făcut brandul celebru în toată lumea. De asemenea, a început să producă ceasuri pentru Royal Air Force şi, odată cu recunoaşterea de către piloţi, a venit şi triumful mărcii. La începutul anilor ’50, nepotul lui Leon Breitling a început să producă faimosul model Navitimer, un ceas extrem de tehnic destinat tehnicienilor şi inginerilor dar care a devenit rapid foarte popular printre pasionaţi. Revoluţia ceasurilor cu quartz a forţat Breitling să producă, alături de ceasuri mecanice, şi modele cu quartz, dar în final, poate şi datorită reticenţei de a fi în pas cu vremurile, Breitling şi-a închis porţile în 1979. În acelaşi an, Willy Breitling a murit răpus de boală. Salvarea firmei Breitling avea să vină în acelaşi an, marca fiind preluată de Ernest Schneider, preşedintele director al Sicura AG. Pilot de avion el însuşi, Schneider a fost convins că marca Breitling merită efortul de a fi salvată deoarece ceasurile lor erau de o calitate excelentă şi avea potenţialul de a păstra acest atu. În 1984, cînd vîntul schimbării a început din nou să bată favorabil pentru ceasurile mecanice, după o îndelungată analiză, Ernest Schneider decide să renunţe la marca Sicura deoarece Breitling avea potenţial mai mare. Aşa se explică faptul că unele modele de Breitling produse după 1979 au caracteristici similare cu ceasurile Sicura din aceeaşi perioadă şi arată oarecum la fel.

 

Ceasul provine din colecţia personală şi este într-o stare tehnică şi estetică excelentă, aproape NOS. Se livrează împreună cu brăţara originală, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii ceasuri”.

 

Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.


Leave a Reply