Fake watches are for fake people
Pe cine aţi respecta mai mult: pe cineva care poartă un Raketa, Dugena sau Orex, sau pe cineva care poartă un Omega sau un Rolex fals (la fel de fals, probabil, ca dinţii de aur pe care-i are ca să se „asorteze” cu ceasul de „haur”) ? Pare o întrebare stupidă, dar gîndiţi-vă totuşi la asta. Unii vor spune poate că vor admira mai mult persoana cu falsul Omega sau Rolex, asta pînă cînd află că este un fals ordinar. Un lucru este cert însă: oamenii care cumpără aceste falsuri o fac doar pentru a căpăta stimă. Însă a cîştiga prestigiu pe ceva ce nu este real reprezintă semnul distinctiv al unui ratat.
Amuzant este că majoritatea ceasurilor fake sînt modele şi mărci celebre, genul uşor de recunoscut chiar şi de cei care nu ştiu nimic despre orologerie. Fake-urile sînt uşor de găsit. Cam 50% dintre comercianții de ceasuri vînd de fapt replici, lucru care afectează atît producătorii originali cît și clienții. Problema este că de cele mai multe ori replicile sînt de fapt niște falsuri grosolane care-i îmbogățesc pe cei ce profită de tradiţia unor mărci legitime şi de naivitatea sau chiar prostia cumpărătorilor. Cum altfel s-ar putea numi cei care aleg de bună voie să poarte un ceas contrafăcut pentru a etala un statut pe care şi-l doresc dar pe care, din diverse motive, nu-l pot obţine ? Situaţia e cel puţin ridicolă, pentru că cei pe care vor să-i impresioneze îşi vor da seama aproape imediat cu cine au de-a face.
Campania împotriva ceasurilor false este axată atît pe prevenirea și confiscarea acestora înainte să ajungă pe piață, cît şi pe informare. Totuşi, pentru cei care vor să evite falsurile, lucrul cel mai important de știut este că acestea se găsesc acolo este de așteptat să se găsească: pe site-uri dubioase de internet, în magazine la fel de dubioase aflate de cele mai multe ori în zone periferice, în tîrguri populate de „colecţionari” coloraţi şi suspecţi etc.
Cel mai bun indicator al autenticității unui ceas este prețul. Dacă este „un adevărat chilipir, boss”, atunci foarte probabil că aveți de-a face cu un fals. Există însă și o așa-numită „piață gri”, unde puteţi găsi ceasuri autentice la prețuri mai mici decît la retailerii autorizați. Acestea sînt de obicei sustrase circuitului legal și vîndute fără acte sau garanție, fără a fi false. Cel mult, unele vor fi preowned, dar în perfectă stare.
Replicile se bazează în primul rând pe falsificarea aspectului exterior, lucru mai greu de protejat prin copyright (dealtfel chiar și marii producători se copiază de multe ori între ei), însă fake-urile nu vor egala niciodată produsele originale nici la calitatea materialelor şi nici la performanțe. Majoritatea au mecanisme ieftine, carcase şi componente produse în condiţii complet obscure, folosind poate munca unor copii, sau medii complet nesigure pentru lucrători, nemaivorbind de protecţia mediului sau salarii decente. Unele falsuri sînt bine realizate, dar acestea sînt excepții pentru că în general falsurile sînt făcute să fie ieftine și nimeni nu investeşte prea mult în calitatea lor.
Şi de ce să cumpăraţi o replică prost făcută a unui ceas scump, de ce să riscaţi dezaprobarea celor care îşi vor da seama că mimaţi un statut pe care nu vi-l permiteţi, cînd cu sume rezonabile vă puteţi cumpăra ceasuri foarte bune, mecanice sau automatice, preowned sau vintage ? Multe dintre acestea sînt adevărate piese de colecţie şi aproape nici unul n-o să vă scoată din buzunar nici măcar suma pe care aţi da-o pe un fake. S-ar putea să găsiţi ceasuri de colecţie valoroase pe piaţa vintage, chiar şi Omega sau Universal Geneve, care să se potrivească bugetului şi personalităţii voastre. Evident, chiar şi aici rarităţile costă, dar cel puţin aveţi parte de calitate şi faimă care nu reprezintă nici o povară financiară.
Veţi fi mai apreciaţi şi mai admiraţi ca real people și ca purtători de ceasuri autentice, sau după cum spune sloganul unei campanii împotriva ceasurilor replică – “Fake watches are for fake people !“.