Acest ceas Orex, în stare perfectă de conservare, este unul dintre cele mai rare modele de Orex, fiind echipat cu un remarcabil mecanism Slava 2414 cu 21 de rubine (inclusiv la coroana calendarului !), două arcuri motoare, secundar central şi calendar periferic. Cele două arcuri, în două casete separate, îşi transmit unul altuia forţa printr-un mic pinion şi împing simultan roata minutar. Ceasul are diametrul de 38 mm şi distanţa între anse de 18 mm. iar dimensiunile maşinăriei sînt 24 mm diametru şi 3,8 mm grosime. Balansierul de dimensiuni foarte mari împreună cu spirala din oţel elynvar execută 18.000 de bătăi pe oră şi este prevazut cu amortizoare Aera, de producţie sovietică. Arcul motor asigură, complet armat, o serioasă rezervă de mers de 47 de ore. Ceasul are toate piesele originale. Carcasa este în stare perfectă. Acest tip de Orex este printre ultimele variante fabricate în România şi echipate cu mecanisme produse de Slava, în încercarea de a mai salva fabrica. Cadranul perfect conservat, alb, ci cifre mari, lizibile, poartă cu mîndrie la ora 6 inscripţia „Made in Romania” (vezi şi foto 7). Capacul spate din inox este ştanţat cu numărul de serie 804792.
Istoria ceasurilor de mînă româneşti Orex (de la: „ORa EXactă”) începe la Crăciunul anului 1978, în 26 decembrie, cînd Nicolae Ceauşescu a făcut o vizită de lucru la Întreprinderea de Mecanică Fină din Bucureşti şi a ordonat să se înceapă imediat producţia de ceasuri ! Aşa a început un program de studii şi investiţii care s-a concretizat cu livrarea, în 1985, a primelor 50.000 de ceasuri Orex şi cu demarajul, în acelaşi an, a producţiei ceasurilor de mînă Optimef – cu quartz şi afişaj digital, şi Orex – mecanice cu mecanismele ST-5 şi ST-6 cu 19 rubine de la firma chineză Sea Gull. Ulterior au fost folosite şi mecanismele SB-1; SZ-1 şi SB-5Z cu 17 rubine, de la firma chineză Shanghai Zuanshi (printre furnizorii vizaţi iniţial erau Sandoz, Ruhla şi Lanco !). După 1995 au fost folosite mecanismele sovietice 2414 si 2428 de la firma Slava. De notat că la Întreprinderea de Mecanică Fină se executau doar carcasa, cadranul, arătătoarele, capacul şi barele telescopice, după propriile modele de design. Mecanismele veneau asamblate de la furnizori, iar la Bucureşti se efectua montajul final şi reglajele. A existat şi un plan de asimilare treptată a producţiei integrale, dar după evenimentele din decembrie 1989 vînzările au scăzut dramatic. Anul 2000 a fost anul îngropării definitive a toată Întreprinderea de Mecanică Fină Bucureşti. A fost vîndută la un preţ de nimic de statul român unui cetăţean italian, Sergio Mollo, care a distrus-o complet şi definitiv. Astăzi, pentru pasionaţii de ceasuri, deţinerea (cel puţin) unui Orex este un „must have”, fie şi măcar datorită faptului că a rămas singurul ceas produs vreodată în România.
