Acest ceas Vialux Super este echipat cu un mecanism elveţian FHF 96-4 cu 17 rubine, secundar central şi calendar, fabricat în anii ’70. Din acest mecanism, modificat, a fost dezvoltat ulterior mecanismul Dugena 3605. Ceasul are dimensiunile de 37×40 mm şi distanţa între anse de 18 mm, iar diametrul mecanismului este de 25,6 mm şi înălţimea de 4,6 mm. Balansierul lis cu amortizoare Incabloc efectuează 18.000 de bătăi pe oră, iar arcul motor asigură, complet încărcat, o serioasă rezervă de putere de 48 de ore. Mecanismul auriu-cupru este superb. Carcasa din oţel este în stare perfectă (vezi şi foto 5, 6, 7, 8, 9, 10). Capacul spate, din oţel, în stare perfectă, este gravat cu numele şi logo-ul mărcii, un soare ieşind din valuri. Geamul faţetat acoperă un superb cadran azuriu, în tonuri ce merg pînă la indigo, marcat cu numele brandului şi al modelului, precum şi cu acelaşi soare ieşind din valuri.
Gaston J. Langel, din Courtelary (Biel), îşi înfiinţează propria companie orologeră în 1947, imediat după marea conflagraţie mondială, pe strada Chemin La Nicca nr. 9. În registrul comercial elveţian, el apărea ca Gaston-Joseph Langel, soţul separat al Friedei Marguerite, născută Poyet. O corecţie ulterioară a arhivarului a subliniat că doar proprietatea sa a fost separată de cea a soţiei, şi că „el nu a fost separat de corpul doamnei”. E uşor de ghicit cine a cerut acest lucru (probabil doamna Langel a considerat asta drept o reparaţie a onoarei :D). La 1 aprilie 1949 afacerea a devenit societatea pe acţiuni „Langel Watch Co. SA”, cu Gaston Langel preşedinte şi cu Walter Luginbühl, din Rubigen, ca secretar. Pe de altă parte, marca orologeră Vialux a fost înregistrată iniţial la 8 februarie 1957 de Victor Serex, cu sediul în Lausanne, pe Avenue de la Sailaz nr. 43, şi achiziţionată în 16 decembrie 1964 de libanezul Artine Simonian şi de Fredy Zaugg (Chemin dû Renard nr. 66, Vernier). Doi ani mai tîrziu, în urma decesului lui Gaston Langel, acelaşi Artine Simonian preia şi marca Langel. La 2 mai 1967 compania Langel cumpără Vialux de la Simonian şi Zaugg, iar în 1968 apare deja cu denumirea de Vialux-Langel. În 1973 o reclamă comercială arăta ca Vialux este specializată în ceasuri ultraplate rezistente la apă, cu dau fără dată. Compania a intrat în faliment la sfîrşitul anului 2004.
