Acest ceas Bellana, un exemplar rar pe piaţa ceasurilor vintage, este echipat cu un frumos mecanism ETA 2391 în varianta de top cu 21 de rubine (a fost produs şi într-o variantă cu 17 rubine) şi secundar central. Acest mecanism, modificat, a stat la baza unor noi mecanisme precum Cortebert 266, Doxa 103, Dugena 3313, Hamilton 61 şi 75S sau Movado 290. Ceasul are diametrul de 38 mm şi distanţa între anse de 18 mm, iar mecanismul are diametrul de 25,6 mm şi înălţimea de 3,6 mm. Balansierul prevăzut cu amortizoare Incabloc bate cu 18.000 de alternanţe pe oră. Arcul motor asigură o serioasă rezervă de mers de 47 de ore. Toate componentele sînt cele originale (carcasă, geam, cadran, remontoar), în stare foarte bună. Carcasa este placată cu aur (inscripţie pe capacul spate). Capacul spate, din oţel, are gravată seria D 59128 şi roata înaripată, simbolul Deutsche Reichsbahn-Gesellschaft (DRG). Aspectul ceasului este completat de brăţara originală RoWi Elasto-Fixo placată cu aur.
Istoria căii ferate germane moderne poate fi urmărită pînă în decembrie 1835, cînd a fost finalizată prima cale ferată de lungă distanță între Leipzig și Dresda. După Primul Război Mondial s-a format Deutsche Reichsbahn. După cel de-al Doilea Război Mondial, Germania (1945-1949) și DRG a fost împărțită în 4 zone: SUA, britanică, franceză și sovietică. Din 1949 până în 1994, succesorii DRG au fost numiți Deutsche Bundesbahn în Germania de Vest și Deutsche Reichsbahn în Est. La 3 octombrie 1990, Germania a fost reunificată, dar reunificarea căilor ferate germane a fost amînată. Reforma Căilor Ferate a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994, cînd Căile Ferate de Stat au fost reunite pentru a forma actuala Corporație Feroviară Germană (Deutsche Bahn). În timp ce Căile Ferate Germane nu aveau o singură marcă sau producător oficial de ceasuri, un articol din regulamentul de muncă al ceferiştilor nemţi impunea fiecărui angajat, pe cît posibil, să poarte la muncă un ceas care să păstreze timpul perfect (cum vă puteți imagina, desigur, de la un neamţ !). Ceea ce este interesant este că specificațiile scriau inițial „ceas care rulează cu precizie”. Cu toate acestea, s-a crezut că acest lucru nu era suficient de specific, deoarece un ceas ar putea funcționa cu precizie, dar să nu arate ora corectă dacă indicatoarele sau alte piese aveau probleme, așa că textul a fost ulterior schimbat în „afișează corect ora”.
Aceste ceasuri sînt genul de moșteniri de familie prețuite și sentimentale, pe care nu te aștepți să le vezi prea des, avînd în vedere că destinatarii inițiali au fost funcționari feroviari cu un loc de muncă pe viață. Este corect să spunem că, deși ceasurile germane nu sînt atît de rare, piața germană de colecție este foarte matură și sofisticată, iar astfel de piese apar rar la vînzare, mai degrabă fiind comercializate în primul rînd între colecționari.
