Ceasul Orex prezentat aici este echipat cu un mecanism decorat manual Seagull ST-5, cu 19 rubine, secundar central şi amortizoare Incabloc la balansier. Ceasul are diametrul de 38 mm şi distanţa între anse de 18 mm. Calibrul are ca parte componentă principală un regulator de tip „swiss anker” cu balansier lis din Glucydur ce bate cu 21.600 de oscilaţii pe oră. Arcul motor asigură, complet armat, o rezervă de mers de 36 de ore. Capacul spate din inox are seria 31014 gravată manual (la primele serii de Orex-uri, neavînd o maşină specială pentru această operaţie, fabrica a angajat special cîteva persoane care gravau MANUAL capacul spate cu numărul de serie !). Ceasul are toate piesele originale. Acest tip de Orex este printre primele variante fabricate în România şi echipate cu mecanisme produse la fabrica Tianjin Seagull (China). Mecanismul de bază, ST-5, a fost lansat în 1966, fiind primul mecanism conceput şi realizat integral de fabrica chineză ! Exportul acestor mecanisme a început în 1973, Mecanica Fină Bucureşti fiind unul dintre clienţii importanţi pentru acest reper. Trebuie menţionată decorarea mecanismului cu „seagull stripes” sub forma unor arcuri de cerc. Pentru variantele de export, decoraţiunile erau realizate manual ! Acest model costa, la vremea respectivă, 655 de lei, adică echivalentul a jumătate din salariul unui muncitor obişnuit !
Istoria ceasurilor de mînă româneşti Orex (de la: „ORa EXactă”) începe la Crăciunul anului 1978, în 26 decembrie, cînd Nicolae Ceauşescu a făcut o vizită de lucru la Întreprinderea de Mecanică Fină din Bucureşti şi a ordonat imediat să înceapă producţia de ceasuri ! Aşa a început un program care s-a concretizat cu demarajul, în 1985, a producţiei ceasurilor de mînă Optimef – cu quartz şi afişaj digital, şi Orex – mecanice cu mecanismele ST-5 şi ST-6 cu 19 rubine de la firma chineză Sea Gull. Ulterior au fost folosite şi mecanismele SB-1; SZ-1 şi SB-5Z cu 17 rubine, de la firma chineză Shanghai Zuanshi. După 1995 au fost folosite mecanismele sovietice 2414 si 2428 de la firma Slava. La Întreprinderea de Mecanică Fină se executau doar carcasa, cadranul, arătătoarele, capacul şi barele telescopice, după propriile modele de design. Mecanismele veneau asamblate de la furnizori, iar la Bucureşti se efectua montajul final şi reglajele. A existat şi un plan de asimilare treptată a producţiei integrale, dar după evenimentele din decembrie 1989 vînzările au scăzut dramatic. Anul 2000 a fost anul îngropării definitive a toată Întreprinderea de Mecanică Fină Bucureşti. A fost vîndută la un preţ de nimic de statul roman unui cetăţean italian, Sergio Mollo, care a condus cu pricepere distrugerea completă şi definitivă a fabricii. Astăzi, pentru pasionaţii de ceasuri, deţinerea (cel puţin) unui Orex este un „must have”, fie şi măcar datorită faptului că a rămas singurul ceas produs vreodată în România.
