Acest ceas Velis Tramway Super-Automatic are un mecanism ETA 2789 în varianta de top cu 25 de rubine (a fost fabricat şi în variante cu 17 sau 21 de rubine), secundar central şi dublu calendar (dată şi zilele săptămînii). Acest tip de mecanism a fost fabricat numai între 1969 şi 1976. Din acest mecanism, modificat, au fost dezvoltate şi mecanismele Dugena 3338, Durowe 621 şi Wyler 278. Ambele calendare sînt cu setare rapidă din remontoar, astfel: se trage remontoarul în poziţia 1 şi, prin rotire spre înainte se setează rapid data, iar prin rotire spre înapoi se setează rapid ziua. Specialiştii sînt de acord că acesta este primul calibru ETA cu setare rapidă pentru ambele calendare. Dimensiunile ceasului sînt de 36×40 mm şi distanţa între anse de 20 mm, iar diametrul mecanismului este de 25,6 mm şi înălţimea de 5,9 mm. Balansierul lis bate cu 21.600 de alternanţe pe oră şi este prevăzut cu amortizoare Incabloc. Arcul motor asigură, complet armat, o rezervă de putere de 47 de ore. Capacul spate din inox, în stare foarte bună, este pe filet şi are seria 27371. Cadranul cu o frumoasă culoare bordo în degrade este excelent păstrat, cu numele mărcii şi silueta unui tramvai aplicate. Brăţara este cea originală, cu lucrătură deosebită şi cu denumirea şi logo-ul mărcii embosate pe închizătoare. Dar ceea ce face acest ceas cu adevărat special este inscripţia gravată manual pe capacul spate: „10 years from Operation Tramway”, Lord Latham – John Cliff, 1962, alături de silueta unui tramvai. Inscripţia marchează împlinirea a 10 ani de la intrarea în istorie a vechilor tramvaie londoneze.
În 1952, după aproape un secol de funcționare, tramvaiul și-a făcut ultima apariție la Londra. Ultimul tramvai care a circulat pe străzile capitalei a ajuns la depoul New Cross din sud-estul Londrei în primele ore ale dimineții. Acesta a fost condus de John Cliff, vicepreședinte al London Transport Executive (LTE), care și-a început cariera ca mecanic de tramvai. Tramvaiele au purtat toată săptămâna pancarte care proclamau „Ultima săptămână a tramvaiului” și au fost produse bilete speciale cu același mesaj. Conductorii au ștanțat bilete suvenir, iar entuziaștii au condus sau au mers cu bicicleta alături de tramvai – vagonul cu numărul 1951 – pe toată durata călătoriei. Durata călătoriei tramvaiului a fost prelungită cu aproape trei ore de mulțimile de londonezi care l-au înconjurat de-a lungul traseului de la Woolwich la New Cross. La depoul New Cross, tramvaiul a fost întâmpinat de președintele LTE, Lord Latham. „În numele londonezilor, vă spun la revedere, vechi tramvai”, a declarat Lord Latham în timp ce vehiculul intra în depoul de tramvai. Primele tramvaie electrice au apărut pe străzile Londrei în 1901, urmând tramvaiele trase de cai, introduse în 1861. Cu toate acestea, până în anii 1930, tramvaiele erau considerate zgomotoase și periculoase pentru ceilalți participanți la trafic. În 1931, o comisie de anchetă a recomandat înlocuirea tramvaielor cu autobuze, care nu aveau nevoie de șine – dar multe tramvaie au fost temporar grațiate odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Charles Latham (26.12.1888 – 31.03.1970) a fost primul baron Latham, politician britanic şi lider al London County Council între 1940 şi 1947. Latham a lucrat în Consiliul de Transport de Pasageri din Londra (LPTB) din 1935 și, la o lună de la demisia din funcția de lider al LCC, numirea sa ca președinte al Executivului de Transport din Londra (LTE), care urma să înlocuiască LPTB de la 1 ianuarie 1948, a fost anunțată de guvernul laburist la 20 august 1947.
John Cliff (07.03.1883 – 18.10.1977) a fost primul secretar general adjunct al Sindicatului Lucrătorilor din Transporturi și Vehicule Generale și, mai târziu, un membru proeminent al consiliului de administrație al Transporturilor din Londra. Şi-a început cariera în 1900, drept conductor de tramvai, iar mai tîrziu a devenit mecanic de tramvaie. În 1948, a devenit vicepreședinte al LTE, funcție pe care a deținut-o pînă la pensionarea sa în 1955.