Acest ceas Slava Buran, aniversar, este echipat cu un mecanism Slava 2414 cu două arcuri motoare, secundar central şi calendar periferic la ora „3”. Cele două arcuri, în două casete separate, îşi transmit unul altuia forţa printr-o mică roată intermediară şi împing simultan roata minutar. Diametrul ceasului este de 40 mm şi distanţa între anse de 18 mm, iar mecanismul are 25 mm diametru şi 3,8 mm grosime. Are 21 de rubine, inclusiv la coroana calendarului ! Eşapamentul este cu ancoră tip swiss cu palete din rubin şi balansier lis. Balansierul de mari dimensiuni împreună cu spirala din oţel elynvar execută 18.000 de bătăi pe oră şi este prevăzut cu amortizoare antişoc Aera-Slava, de construcţie sovietică. Capacul spate din inox are seria 136, ceea ce înseamnă că a fost printre primele exemplare produse din acest model. Cadranul negru mat este pus în evidenţă de secundarul ce sugerează zborul orbital, de inscripţiile aurii şi de silueta navetei spaţiale Buran în zbor.
Buran (din rusă Буран = viscol) este o naveta spațială sovietică ce a efectuat un zbor reușit în 1988. Testele dinaintea zborului orbital au fost realizate cu ajutorul avionului Antonov An-225, special conceput pentru aceasta. Naveta se lansează direct de pe structura avionului. Racheta purtătoare, numită Energhia, spre deosebire de varianta americană, a fost gîndită să poată folosi între două și opt „booster”-e (asa-zisele clopote, prin care se elimina gazul), realizîndu-se astfel propulsia, ceea ce îi mărește considerabil sarcina utilă pe care o poate plasa pe orbită (în jur de 200 de tone !). Se pare că această rachetă a fost proiectată să poată plasa pe orbita selenară circa 32 tone, și pe cea marțiană 28 de tone. Boosterele, la modelul american, folosesc combustibil solid, spre deosebire de cele rusești care folosesc kerosen. Primul și unicul zbor al navetei a fost executat pe 15 noiembrie 1988, fără echipaj uman, sistemul de menținere al vieții nefiind instalat la bordul navetei. După două orbite în jurul Pământului, naveta s-a întors pe cosmodromul de la Baikonur într-un mod complet automat. După aceea programul a rămas rapid fără fonduri, deoarece Ministerul sovietic al Apărării a constatat totala lipsă de rentabilitate a sistemului, din cauza costurilor extraordinar de mari. Prețul lansării a aproximativ 20 de tone de sarcină utilă pe sistemul Energhiia-Buran a fost estimat la 270 de milioane de ruble, comparativ cu 5,5 milioane de ruble pentru a livra o încărcătură similară cu racheta Proton. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, programul a fost anulat.