Acest ceas Monil, mai rar întîlnit pe piaţa ceasurilor vintage şi produs de o companie achiziţionată ulterior de fabricantul Omega, este echipat cu un mecanism elveţian ETA 1093 cu 17 rubine, secundar central şi calendar fabricat aproximativ în 1960, acelaşi mecanism care a echipat mărci de prestigiu precum Alpina sau Titus. Ceasul are diametrul de 36 mm şi distanţa între anse de 18 mm, iar mecanismul are diametrul de 25,6 mm şi înălţimea de 4,3 mm. Ancora de tip swiss cu palete din rubin şi balansierul efectuează 18.000 de alternanţe pe oră, iar arcul motor asigură o rezervă de mers de 42 de ore. Remontoarul este cel original, cu coroniţa în stare perfectă. Carcasa EPSA este placată cu 10 microni de aur. Capacul spate, din oţel, este pe filet. Cadranul NOS are superbi indici şi indicatoare aurii.
Monil este un sub brand fabricat de Diantus Watch SA, companie născută în anii premergători crizei quartz-ului, dar care n-a apucat sa fabrice ceasurile pe care şi le dorea. Înregistrată în 1963 cu sediul în localitatea elveţiană Castel San Pietro, pînă a pus la punct procesele de fabricaţie, pînă şi-a stabilit obiectivele şi a înregistrat prototipurile, manufactura Diantus a fost lovită în plin de criza quartz-ului şi spulberată înainte să scoată pe piaţă vreun ceas notabil. Pentru că desenele şi prototipurile atrăseseră însă atenţia altor firme mai stabile, Diantus a fost preluată în 1973 de La Generale Watch Co. (General Watch Co. SA) / Montres Helvetia, înfiinţată în 1880 de Louis Brandt şi fratele său César care ridicaseră o fabrică de ceasuri. Se cereau nume cît se poate de elveţiene pentru aceste produse, şi cei doi fraţi au ales un număr de denumiri pentru ceasurile lor, incluzînd Patria, Jura, Celtic şi Helvetia (aceasta din urmă fiind personificarea feminină a naţiunii elveţiene). Ceasurile produse de fraţii Brandt au fost extrem de elaborate şi, prin introducerea unor noi tipuri de mecanisme în 1885, au produs piese cu o uluitoare precizie (pe vremea aceea) de 30 de secunde pe zi. Patru ani mai tîrziu, compania General Watch scotea peste 100.000 de ceasuri pe an şi devenea cel mai mare producător de ceasuri din Elveţia. Firma a început să colaboreze cu alte manufacturi (dintre care de reţinut este Audemars Piguet) şi să producă ceasuri foarte căutate, cum ar fi ceasul de mînă cu repetiţie la minut în 1892. Prin anul 1894 General Watch Company a dezvoltat un nou tip de mecanism ce încorpora revoluţionara idee a componentelor interschimbabile. Acest lucru a condus la scăderea costurilor de fabricaţie, a făcut fabricile mai eficiente şi de asemenea ceasurile puteau fi reparate mult mai uşor. Pentru acest nou produs era necesar un nume simplu, iar bancherul Henri Rieckel a avut ideea de a-i spune… OMEGA.