Acest ceas Mortima SuperDatomatic, gen diver, cu bezel World Time rotativ bidirecţional, este echipat cu un mecanism C 66 cu 17 rubine, secundar central şi calendar periferic în fereastră la ora 3, în dreptul căreia geamul are o lupă, pentru o mai bună vizibilitate a datei. Mecanismul este fabricat aproximativ între anii 1965 şi 1970. Ceasul are diametrul de 41 mm şi distanţa între anse de 20 mm, iar mecanismul are diametrul de 23,3 mm şi înălţimea de 4 mm. Balansierul din nickel execută 18.000 de alternanţe pe oră, iar arcul motor asigură, complet încărcat, o rezervă de putere de 40 de ore. Ceasul are un bezel exterior bidirecţional, pe care sînt notate diferite fuse orare, de la Wellington şi GMT pînă la Teheran, Paris sau Insulele Aleutine. Carcasa este masivă iar capacul spate pe filet, marcat „6 ATM”, este din oţel şi foloseşte un sistem special de închidere etanşă. Cadranul în stare excelentă este marcat cu numele mărcii şi cu logo-ul acesteia (un cocoş !), precum şi cu numerale pentru afişaj de 24 de ore. Indecşii orari şi indicatoarele sînt luminescente, cu fosforul în stare perfectă (vezi foto 4).
Începînd cu mijlocul anilor ’50 Mortima a făcut furori prin designul său inovator şi uneori de-a dreptul scandalos (ceasuri atipice, enorme pentru acea perioadă), iar de la mijlocul anilor ’60 varietatea ceasurilor produse de firmă a crescut enorm. Modelul SuperDatomatic, de exemplu, a avut nenumărate variante, de la dress watch pînă la diver; de asemenea modelul Mayerling şi cel puţin alte două branduri, Modia şi Milca. După 1947 toate ceasurile produse de Mortima au fost echipate cu variante ale mecanismului C 66, cu 1, 15 sau 21 rubine (există şi variante în 27 de rubine, mai rare !). În 1964 Cattin produce primul ceas de damă. În 1979 Emile Cattin moare, iar Mortima pierde lupta cu quartz-ul, fiind vîndută în cele din urmă către Kiplé în 1990. În acelaşi an Kiplé preia şi fabricile LIP, problemele uriaşe ale acesteia din urmă ducînd Kiplé aproape de faliment. Emile şi Juliette Cattin au rămas în memoria locuitorilor din Morteau, aceştia dînd numele lor unei străzi importante din oraş, alături de alte personalităţi ca generalul De Gaulle, Albert Camus şi Louis Pasteur.