Acest ceas Orex este un model cu carcasă cushion placată cu aur şi echipat cu un mecanism quartz rar întîlnit la ceasurile Orex, un KALIBER 13 de la producătorul est-german Ruhla, folosit la începuturile mărcii, cînd încă nu se stabilise definitiv furnizorul oficial de mecanisme pentru ceasurile Orex (iniţial au fost vizaţi Sandoz, Lanco şi Ruhla, dar în cele din urmă a fost aleasă firma chineză Sea Gull !). Acest tip de mecanism are secundar central şi calendar, data fiind cu setare rapidă prin tragerea remontoarului în poziţia 1 şi rotirea acestuia înainte sau înapoi ! O altă particularitate a acestui mecanism este funcţia de hack (la tragerea remontoarului în poziţia 2, pentru setarea orei, secundarul se opreşte şi el, pentru o mai bună acurateţe în potrivirea orei), inexistentă la alte tipuri de mecanisme quartz din acea perioadă ! De altfel, KALIBER 13 este rar întîlnit astăzi, numai mecanismul în stare de funcţionare fiind evaluat la circa 50 de euro. Ceasul are dimensiunile de 36×35 mm şi distanţa între anse de 20 mm. Capacul spate din inox are gravată manual seria 31560 (la primele serii de Orex-uri, neavînd o maşină specială pentru această operaţie, fabrica a angajat special cîteva persoane care gravau MANUAL capacul spate cu numărul de serie !).
Istoria ceasurilor de mînă româneşti Orex (de la: „ORa EXactă”) începe la Crăciunul anului 1978, în 26 decembrie, cînd Nicolae Ceauşescu a făcut o vizită de lucru la Întreprinderea de Mecanică Fină din Bucureşti şi a ordonat imediat să înceapă producţia de ceasuri ! Aşa a început un program care s-a concretizat cu demarajul, în 1985, a producţiei ceasurilor de mînă Optimef – cu quartz şi afişaj digital, şi Orex – mecanice cu mecanismele ST-5 şi ST-6 cu 19 rubine de la firma chineză Sea Gull. Ulterior au fost folosite şi mecanismele SB-1; SZ-1 şi SB-5Z cu 17 rubine, de la firma chineză Shanghai Zuanshi. După 1995 au fost folosite mecanismele sovietice 2414 si 2428 de la firma Slava. La Întreprinderea de Mecanică Fină se executau doar carcasa, cadranul, arătătoarele, capacul şi barele telescopice, după propriile modele de design. Mecanismele veneau asamblate de la furnizori, iar la Bucureşti se efectua montajul final şi reglajele. A existat şi un plan de asimilare treptată a producţiei integrale, dar după evenimentele din decembrie 1989 vînzările au scăzut dramatic. Anul 2000 a fost anul îngropării definitive a toată Întreprinderea de Mecanică Fină Bucureşti. A fost vîndută la un preţ de nimic de statul roman unui cetăţean italian, Sergio Mollo, care a condus cu pricepere distrugerea completă şi definitivă a fabricii. Astăzi, pentru pasionaţii de ceasuri, deţinerea (cel puţin) unui Orex este un „must have”, fie şi măcar datorită faptului că a rămas singurul ceas produs vreodată în România.
Ceasul arată foarte bine, a funcţionat dar nu am timp să caut baterie şi se vinde la preţ de piese. Transportul cade în sarcina cumpărătorului.
Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Periodic, la 1-2 ani, e bine să-i înlocuiţi sursa de alimentare. Pentru aceasta, mergeţi la un ceasornicar profesionist !
