Acest ceas GUB Glashütte 1Q, un ceas pur arian, foarte rar, de colecţie, fabricat în fosta RDG, este echipat cu un mecanism Glashütte 60.3 în grad de cronometru, cu 16 de rubine şi secundar central, fabricat în 1954. Acest tip de mecanism a fost fabricat doar între anii 1954 şi 1961, într-un număr total de 86.416 exemplare. Atenţie însă: nici măcar 10% dintre acestea nu au fost marcate „1Q”, adica „cronometru”, sau „calitatea întîi” ! Mecanismul 60.3 este versiunea în grad de cronometru a lui 60.1, introdusă în 1954 pentru a suplimenta modelul 28.1, diferenţa fiind o spirală balansier mai bună (Nivarox-1), balansier cu şuruburi de compensare, rubine chatonate pentru ambele roţi de eşapament. Neobişnuit, caseta arcului este nichelată şi toate roţile mecanismului sînt aurite ! De asemenea, roţile sînt finisate cu teşituri pe spiţe, pe o parte (greu de văzut chiar şi în fotografii ale roţii centrale, se observă de obicei o urmă de umbră la marginea spiţelor). Teşirea acestor piese este una dintre cele mai cunoscute tehnici de finisare „fină” promovate de companiile de ceasuri de ultimă generaţie. Ironia este că această tehnică a fost introdusă în ceasuri finisate de maşini, iar ceasurile tradiţionale, realizate manual, ca acest Glashütte 1Q, aveau marginile finisate manual ! Pentru o mai bună acurateţe, roata eşapamentului are dinţii înclinaţi. Specialiştii sînt de acord că acest ceas pare să fi fost conceput pentru a fi cel mai bun ceas fabricat în Germania de Est, la vremea respectivă. Prin precizia şi execuţia mecanismului, acesta este echivalent cu un Longines sau Omega (este certificat cronometru după standardele elveţiene). Ceasul are diametrul de 35 mm şi distanţa între anse de 16 mm, iar mecanismul are diametrul de 28,2 mm şi înălţimea de 5,3 mm. Balansierul de tip lis prevăzut cu şuruburi de compensare efectuează 18.000 de bătăi pe oră. Rubinele de la roata secundar şi roata ancorei sînt chatonate în alamă. Resortul asigură, complet armat, o rezervă de putere de 42 de ore. Carcasa, geamul, remontoarul şi capacul spate sînt în stare bună. Toate componentele sînt cele originale. Cadranul este, de asemenea, în stare foarte bună, cu toate inscripţiile intacte. Capacul spate are seria 222130. Un ceas foarte rar întîlnit astăzi.
Totul a început în 1845, cînd ceasornicarii Ferdinand Adolph Lange (care își va cîștiga mai tîrziu faima cu firma sa proprie, A.Lange & Söhne), Moritz Grossman, Julius Assmann și Adolf Schneider au venit în orașul saxon Glashütte (lîngă Dresda, aproape de granița cu Cehia) pentru a fabrica diverse componente de ceasuri și ceasuri de buzunar. Cei patru sînt considerați “părinții fondatori” ai industriei Glashütte. Moritz Grossman a cerut un împrumut regelui Saxoniei și a înființat “Școala Germană de Ceasornicărie” în orașul Glashütte în 1878. Popularitatea mărcii a crescut datorită calității produselor, dar numai pînă la sfârșitul Primului Război Mondial, când hiperinflația apărută după conflict (în timpul “Republicii de la Weimar”) a afectat vînzările. Dar răul cel mai mare încă pîndea după colț: din nefericire, chiar în ultimele zile ale celui de Al Doilea Război Mondial, orașul Glashütte a fost pus la pămînt de bombardamentele sovietice. După 1949, cînd Germania a fost rușinos împărțită între puterile victorioase, orașul a devenit o parte a Germaniei de Est (Republica Democrată Germania, DDR), aflată sub puterea sovietică. După exproprierea proprietăților firmei A. Lange & Söhne, singura companie orologică autorizată să funcționeze a fost cea condusă de stat, VEB Glashütter Uhrenbetrieben (GUB), formată în 1951 în urma colectivizării forțate a celor șapte companii orologice din orașul Glashütte. Dintre aceste companii, UROFA și UFAG (acum Tutima–Glashütte/SA) împreună cu A.Lange & Söhne (readusă la viață de strănepotul lui Ferdinand Adolph Lange în 1990) sînt cele mai cunoscute. Ceasurile Glashütte erau considerate alternativa “high-quality” în comparație cu cele produse în masă de firma Ruhla. În timp ce industria orologeră din țările democratice se confrunta cu marea criză a tehnologiei quartz (1970-1980), GUB (fiind total desprinsă de piața capitalistă din cauza Cortinei de Fier și a lipsei banilor pentru a importa componente din Vest) a continuat să se concentreze pe mașinăriile mecanice tradiționale produse “in-house”. Calibrele renumite din era GUB sînt: Automat (GUB 67 și GUB 68, 1960-1968), Spezimatic (GUB 74 și GUB 75, 1965-1979) și Spezichron (GUB 11–25, GUB 11–26 și GUB 11–27, 1979-1985). A urmat Spezimat (GUB 10–30) începînd cu 1990 (unele produse cu acest calibru au fost vîndute sub numele “Glashütte Original” sau “Union Glashütte”). După reunificarea Germaniei și reîntoarcerea la economia de piață, tot ce a mai rămas din Glashütter Uhrenbetrieb GmbH (GUB) a fost înregistrat drept o companie privată în 1990. În 1994 Heinz W. Pfeifer a cumpărat compania devenită între timp minusculă (72 angajați) și a redenumit-o “Glashütte Original”. În 2000 această firmă a fost cumpărată de Grupul Swatch. Astăzi, Glashütte Original este renumită întrucît produce 95% din componente “in-house”. Începînd cu 2002, compania conduce de asemenea și “Alfred Helwig School of Watchmaking”, pentru a păstra vie tradiția mărcii Glashütte. Școala este numită după ceasornicarul Alfred Helwig (care a trăit în Glashütte) și a inventat așa-numitul “flying tourbillon” în 1921. Trebuie menționat că numele “Glashütte Original” a fost adoptat pentru a sublinia tradiția continuă. Întrucît alte firme (nu doar nemțești, ci chiar elvețiene !) au încercat să vîndă mecanisme inferioare sub același nume prestigios (elvețienii îl vindeau sub numele “System Glashütte”), a apărut “Regula Glashütte”: fiecare ceas cu această denumire trebuie să aibă componente cel puțin în procent de 50% produse în oraș. La intrarea în orașul Glashütte există un indicator unic: “Aici TRĂIEȘTE TIMPUL ! Glashütte vă dorește o CĂLĂTORIE plăcută !”.
Ceasul arată şi funcţionează bine pentru vîrsta lui. Se livrează fără cureaua de prezentare (are anse sudate, specifice perioadei, iar cureaua trebuie să fie tip NATO, să treacă pe sub ele, sau să fie făcută la comandă), iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „curele”, „perniţe” şi „cutii”.
Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.
